De ceva timp urmăresc atent o situație din Băicoi care, sincer, nu ar trebui să existe într-un stat care pretinde că respectă reguli clare de sănătate publică. Am decis să vorbesc deschis despre asta, pentru că este genul de problemă care ne afectează pe toți, chiar dacă, la prima vedere, pare una „locală”.
Este vorba despre depozitul de deșeuri operat de Vitalia Salubritate Prahova SRL, amplasat pe strada Valea lui Dan. Problema nu este că există un depozit de deșeuri – știm cu toții că astfel de infrastructuri sunt necesare. Problema reală este unde și cum funcționează acesta.
În imediata apropiere a depozitului există o fermă avicolă care funcționează de peste 15 ani. A fost acolo înainte. A produs, a investit, a respectat reguli. Iar la un moment dat, în apropierea ei apare un depozit de deșeuri. Aici începe, de fapt, toată discuția.
Legea spune destul de clar că trebuie respectată o distanță minimă de protecție sanitară de 1000 de metri între astfel de obiective. Nu este o recomandare, nu este o sugestie – este o normă gândită tocmai pentru a preveni situații de risc. Și totuși, în acest caz, avem indicii serioase că această distanță nu este respectată.
Am susținut demersul de sesizare transmis către Ministerul Mediului, pentru că mi se pare absolut normal ca astfel de lucruri să fie verificate oficial. Sesizarea a fost înregistrată și redirecționată către Garda de Mediu Prahova. Până aici, lucrurile par să funcționeze.
Răspunsul primit însă ridică mai multe întrebări decât oferă clarificări.
Ni se spune că Direcția de Sănătate Publică a cerut un studiu de impact și că, în baza acelui studiu, s-ar fi stabilit sau chiar modificat limitele privind distanța minimă de protecție sanitară. Aici apare problema majoră: cum ajungem de la o regulă clară, stabilită prin ordin de ministru, la o „adaptare” pe baza unui studiu realizat, practic, în contextul intereselor operatorului?
Nu spun că studiile de impact nu sunt importante. Din contră. Dar ele trebuie să fie independente, transparente și, mai ales, să nu devină instrumente prin care regulile sunt „flexibilizate” atunci când încurcă.
Pentru mine, întrebarea este simplă: legea se aplică tuturor sau doar acolo unde este convenabil?
Dincolo de partea juridică, există și o realitate pe care nu o putem ignora. Vorbim despre o fermă de pui, adică despre producție alimentară. Vorbim despre biosecuritate, despre riscuri de contaminare, despre rozătoare, insecte, păsări, despre mirosuri și despre tot ce vine la pachet cu un depozit de deșeuri. Nu este nevoie să fii specialist ca să înțelegi că această combinație nu este una sănătoasă.
Și atunci apare o altă întrebare firească: cine își asumă responsabilitatea dacă ceva merge prost?
Am insistat și voi continua să insist asupra necesității unor verificări reale în teren. Nu doar hârtii, nu doar studii, nu doar răspunsuri formale. Măsurători clare, evaluări independente și concluzii asumate.
Cred că oamenii din Băicoi merită răspunsuri. Cred că orice antreprenor care a respectat legea și a investit corect merită protecție. Și cred că instituțiile statului au obligația să fie transparente, nu defensive.
Nu este un „atac” împotriva unei companii și nici o campanie împotriva cuiva. Este, pur și simplu, o cerere de normalitate.
Pentru că, în final, nu vorbim doar despre o groapă de gunoi și o fermă de pui. Vorbim despre încredere. Iar încrederea se construiește greu și se pierde foarte ușor atunci când răspunsurile sunt incomplete sau convenabile.
Voi continua să urmăresc acest caz și să cer clarificări. Pentru că genul acesta de situații nu trebuie ignorat. Nu aici, nu acum.
Lasă un răspuns